|
|
“Orice sfarsit e un nou inceput…Niciodata sa nu te doara cand spui adio…” Ploaia curgea incet, lasand urme pe fereastra fumurie…Pe obrajii ei curgeau de asemenea lacrimi amare, patand cu griul lor monoton bluzita alba ce-i acoperea putin umerii…
-Mihaela…Miha…
-Ioana, ti-am spus de atatea ori sa bati la usa inainte sa intri in camera mea, spuse fata, stergandu-si lacrimile cu maneca…
-Plangeai…Sunt sigura ca plangeai din nou…
-Nu fi prostuta, micuto, zambi Mihaela, indreptandu-se spre surioara ei mai mica.
-Stii bine ca nu-mi place sa te vad plangand.
Mihaela o privi pe Ioana, micuta stand hotarata in pragul usii, infruntandu-si cu darzenie sora…Se lasa in genunchi si o imbratisa. Ioana ramase o secunda sau doua pironita locului, apoi zambi si intinse manutele ei in jurul gatului surorii ei.
-Promit sa incerc sa nu mai plang, micuta mea.
-Asta voiam sa aud…Si inca ceva…Nu-mi mai spune “micuto”…Gandesc mai matur decat tine…
-Asta nu conteaza. Vei fi mereu surioara mea…micuta mea…
-Bine, pot suporta asta daca te face fericita. Dar, Mihaela, stii ce nu suport?
-Ce? Intreba Mihaela, eliberandu-si surioara din imbratisare.
-Noroiul care se face dupa ploaie…E absolut insuportabil…
Mihaela se aseza pe covor si zambi. Era atata hotarare in ingerasul din fata ei incat ii dadea puterea sa zambeasca. Desi Ioana nu avea decat opt ani, de multe ori fusese singurul sprijin al surorii sale mai mari. Singura care venea sa o mangaie in noptile tarzii in care nu avea somn, singura care o lua de mana si o ruga sa se plimbe cu ea, singura care o asculta…Da, Ioana era singura ei prietena adevarata…
Micuta se indrepta spre fereastra si privi in josul strazii…
-Si maine incepe scoala…Cum e in clasa intai, Miha?
-O sa-ti placa, sunt sigura ca-ti va placea…
-Da, dar daca o sa ma plictisesc? Deja stiu sa scriu si sa citesc, datorita tie…
-Ei, o sa-i poti ajuta pe ceilalti copii sa invete…
-Poate…
-Uite, micuto, cand se opreste ploaia, mergem sa-ti cumpar stilou…Dar pana atunci, du-te si bucura-te de ultima zi de vacanta in fata televizorului…Nu vei mai avea asa mult timp liber de maine.
Parasind fereastra, Ioana se indrepta spre sora ei si o imbratisa inca o data, apoi iesi din camera.
Luand o carte din biblioteca, Mihaela se intinse pe pat, si, desi in fata ei paginile stateau deschise, ea nu citea…Prin fata ochilor ei inchisi se perindau diferite imagini…O sala de judecata, o masina asteptand in fata casei, certuri si vase sparte…Lacrimile inundara iar ochii fetei…
“Am promis ca nu mai plang…”
Povestea Mihaelei suna cam asa…Acum trei ani, tatal ei fusese la o petrecere…Niciodata nu avea sa uite seara aceea, era extrem de importanta pentru afacerile lui. Dar s-a lasat purtat de val, si datorita alcoolului baut, o femeie l-a atras cu usurinta. Atunci, tatal Mihaelei a inselat-o pe mama ei. Cand a aflat povestea, mama acesteia i-a cerut explicatii, dar tatal ei a negat totul. A doua zi, tatal a parasit-o pe sotia lui si pe cele doua fiice ale lor, Mihaela si Ioana. Tot ce a ramas in urma lui au fost actele de divort, pe masa din sufragerie. Nu l-au mai vazut de atunci. A plecat fara sa le dea macar o explicatie, fara sa-si imbratiseze fiicele pentru ultima oara…
“Il urasc…”
De atunci, cele 3 erau mereu pe drumuri, fara sa stea prea mult intr-un oras. Intreaga poveste se intamplase acum 3 ani, iar de atunci Mihaela devenise o adolescenta infloritoare. Avea acum 14 ani, dar era extrem de trista si de timida…
Un ciocanit la usa…
-Intra, mama…
-De unde stiai ca sunt eu?
-Esti singura care bate…Ioana intra mereu neanuntata.
-Voiam sa te rog sa ai grija de sora ta. Trebuie sa plec la serviciu si cred ca voi intarzia in seara asta. Am un client important.
-Sigur, nu-ti face probleme. Doar stii ca mereu voi avea grija de micuta mea.
Si inchise ochii din nou…Auzi usa inchizandu-se usor, dar nu schita nici un gest. Se simtea obosita si, lasand cartea sa alunece pe podea, adormi…
___________________________________________________________________________
Daca plictiseste, nu mai poon 
Hope you will like it^^
_______________________________________
Cold as ice...
|
|
poate vrei bataie 
